Când spun dezvoltare
emoțională mă refer la formarea și dezvoltarea unei independențe
emoționale, care reprezintă una dintre condițiile funcționării adecvate și dezvoltării
potențialului de care dispune fiecare copil. Mă mai refer la dezvoltarea
inteligenței emoționale, caracterizată prin conștiința de sine, empatie,
autocontrol, abilități sociale, la stima de sine a acestuia, caracterizată prin
încredere, acceptare, imagine și iubire de sine și la atitudinea pozitivă,
gândirea rațională, comportamente adecvate, funcționalitate si integrare
socială.
Inteligența emoțională, reprezintă abilitatea copilului
de a înțelege și gestiona emoțiile, pentru a dezvolta relații armonioase cu cei
din jur. Pentru asta el trebuie să învețe să se cunoască, să-și înțeleagă
propriile emoții, să-și cunoască calitățile, să învețe să-și accepte defectele.
Alte componente importante ale inteligenței emoționale pe care copilul trebuie
să și le dezvolte încă de mic, sunt: empatia, recunoașterea emoțiilor celor din
jur, înțelegerea acestora și capacitatea de a se pune în locul celuilalt, autocontrolul
sau gestionarea eficientă a propriilor
emoții precum și abilitățile sociale și capacitatea de a-și crea relații bune
cu cei din jur.
Prin dezvoltarea inteligenței emoționale, copilul
reușește să-și conștientizeze propriile
emoții și efectele acestora asupra comportamentului propriu, precum și impactul
lor asupra celor din jur.
Pentru o dezvoltare emoțională armonioasă a acestuia,
este necesară dezvoltarea cunoașterii de sine. Copilul trebuie încurajat să-si
exprime opiniile, preferințele, trebuie ajutat să înțeleagă prin ce se aseamănă
sau se deosebeste de cei din jur (trăsături fizice, abilități, aptitudini),
să-si descopere calitățile și defectele personale precum și calitățile și
defectele celor din jur.
O altă componentă importantă a inteligenței emoționale,
pe care trebuie să o dezvoltăm la copil încă de mic, este empatia. Să-l învățăm
să-și cunoască emoțiile, cu ajutorul emoticoanelor, a jocului, a filmului, a
teatrului, să-l învățăm recunoașterea și validarea propriilor emoții (înțeleg
că esti supărat pentru că...), recunoașterea emoțiilor la alte persoane,
discutarea acestora și descoperirea lucrurilor care îl fac pe copil să se simtă
mai bine ( cum să se liniștească, cum să se încurajeze).
Prin intermediul jocului, prin transpunerea copilului în
situații de viață reale, prin recompensare, prin analiza și căutarea unor
comportamente dezirabile care sa înlocuiască ieșirile necontrolate ale
copilului și uneori chiar prin exemplul personal, vom dezvolta capacitatea de
autocontrol a acestuia.
Abilitățile sociale ale copilului, le putem dezvolta prin
timp petrecut zilnic unu la unu cu el, prin ascultarea activă și acordarea
întregii noastre atenții, fără a face educație în cadrul acestor conversații ci
încurajând exprimarea liberă și relaxată. Ne putem uita la un film împreună, pe
care mai apoi să-l comentăm, să citim o carte, să discutăm pe marginea unor
situații de viață. Copilul trebuie expus în situații sociale diverse, familie,
grădiniță, petreceri pentru copii,
expoziții, muzee, ieșiri în grup.
Dezvoltarea inteligenței emoționale la copil încă de mic
face diferența. Un copil echilibrat emoțional, care își conștientizează
emoțiile, un copil empatic, cu abilități sociale bine dezvoltate, va fi un
copil care își va asuma responsabilitatea faptelor sale, deschis experimentelor
și oportunităților, își va cunoaște și gestiona emoțiile, le va privi obiectiv,
va dezvolta relații sănătoase cu cei din jur.
Prof.
înv. preș.: Cîmpian Ana Doina
