EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN EDUCAȚIA INCLUZIVĂ (CU ACCENT PE ADHD)

Majoritatea specialiștilor au acceptat deficitul de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică (ADHD) ca pe o afecțiune care apare în copilărie. Întâlnim frecvent cazuri în care ADHD face ca unii copii cu un coeficient de inteligență la nivel mediu sau peste mediu și cu o bună educație oferită de părinți, să aibă comportamente indezirabile și să întâmpine dificultăți de integrare și socializare la grădiniță.

      Unii preșcolari sunt categorisiți în mod eronat ca „hiperactivi”. Exista posibilitatea ca ei sa nu aibă nicio problemă, cu excepția unei „agitații” si a lipsei simțului practic, care sunt normale la aceasta vârstă.

      Cei mai mulți părinți descoperă că copilul lor cu ADHD are o dezvoltare mai lentă față de alți copii în jurul vârstei de trei ani. La aceasta vârstă comportamentele care pun semne de întrebare cadrelor didactice și părinților sunt: toleranța redusă la frustrare, izbucniri imprevizibile, manifestări agresive față de ceilalți copii.

Integrarea este un proces de includere în grădinițele de masă, la activităţile educative formale şi non-formale, a acestor copii. Grădinița, este considerată ca fiind a doua instanță de socializare a copilului (familia fiind considerată prima instanță de socializare), iar integrarea acestuia reprezintă o particularizare a procesului de integrare socială a acestei categorii de copii, proces care are o importanță fundamentală în facilitarea integrării ulterioare în școală și viața comunitară prin formarea unor conduite și atitudini, a unor aptitudini şi capacităţi favorabile acestui proces.

         Educaţia incluzivă se referă la integrarea copiilor cu CES în structurile învăţământului de masă, mediu care poate oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase a acestor copii şi o echilibrare a personalităţii acestora. 

Integrarea copiilor cu cerințe educative speciale, presupune aplicarea unor strategii de intervenţie psihopedagogică destinate prevenirii şi corectării comportamentelor indezirabile mediului şcolar şi social, consolidarea unor atitudini favorabile faţă de colectivul de preșcolari și cadrele didactice, din partea copilului. În cadrul activităţilor didactice, se va acorda o atenție deosebita procesului de evaluare care poate sprijini metodele şi tehnicile folosite unde, prin acordarea unor anumite recompense ( în cazul nostru, valorizarea în fața colegilor sau obţinerea unor aprecieri verbale, etc.), pot fi stinse unele comportamente nedorite sau consolidate anumite comportamente pozitive. În plus, activitatea educativă cu preșcolarii care prezintă tulburări de comportament solicită din partea fiecărui cadru didactic o foarte bună cunoaştere a naturii umane, a strategiilor de cunoaştere a personalităţii copiilor şi o capacitate empatică deosebită necesară înţelegerii şi acceptării celor din jur aşa cum sunt ei în realitate, cu calităţile şi defectele lor.

Caracteristici ale copilului cu deficit de atenție și hiperactivitate

Copilul cu  deficit de atenţie şi hiperactivitate manifestă comportamente indezirabile în plan social, emoțional. Cadrele didactice trebuie să facă o distincție clară între copiii care manifestă un comportament nepotrivit cauzat de sindromul ADHD și copiii care manifestă comportamente nesănătoase datorate lipsei unui sistem de valori și  a respectului fața de cei din jur.

Hiperactivitatea specifică preşcolarilor şi şcolarilor mici cu ADHD este cauzată de o serie de deficienţe cerebrale, de faptul că impulsurile şi informaţiile nu se transmit într-o manieră normală datorită insuficienţei secreţiei  neurotransmiţătorilor.

Copilul hiperactiv este mai energic decât majoritatea copiilor cu dezvoltare normală în momente obișnuite din rutina zilnică: la masă, la somn, în timpul activităţilor. Cele mai multe probleme ale copilului hiperactiv sunt cauzate de hiperactivitate si impulsivitate.

·         Copiii hiperactivi întâmpină dificultăți în  a-şi concentra atenţia asupra detaliilor sau fac erori prin neglijenţă. Activitatea lor este dezordonată, lucrează neglijent, fără să se poată organiza. Aceşti copii prezintă dificultăţi în a-şi menţine atenţia asupra unor sarcini sau activităţi de joc. De cele mai multe ori nu respectă instrucţiunile primite.

·         De regulă, copiii hiperactivi evită activităţile care necesită autoexigenţă, efort mental sau capacităţi organizatoare. Deprinderile de lucru sunt dezordonate, dezorganizate, iar materialele pierdute, împrăştiate sau mânuite neglijent.

·         În timpul activităţilor, ei sunt uşor de distras de stimuli externi şi se opresc des din sarcinile primite găsindu-și alte preocupări.

·         Uită ce sarcini s-au responsabilități au primit, sunt în continuă mişcare, vorbesc mult, se ridică des în picioare, se răsucesc pe scaun, își răstoarnă farfuria cu mâncare, fac zgomot în timpul activităţilor.

Impulsivitatea se manifestă  prin dificultatea de a-și aștepta rândul, de a aștepta să li se adreseze o întrebare în întregime și oferirea unui răspuns înainte de a cunoaște conținutul acesteia.

Copilul cu ADHD necesită ajutor din partea părintilor si a cadrelor didactice pentru a-şi antrena și crește durata de concentrare a atenţiei. Un prim pas pentru realizarea acestui obiectiv este acceptarea condiţiei deosebite a copiilor care suferă de acest sindrom şi acordarea de sprijin constant materializat în recompense, laude şi aprecieri verbale în fața celorlalți, implicarea în jocuri care îl captează și în același timp îi antrenează atenția și coordonarea.

Aspecte pozitive ale ADHD

Majoriatea descrierilor ADHD se concentrează asupra aspectelor negative şi uită să menţioneze avantajele ADHD. Aspectele pozitive includ:

• Creativitate
• Nivel ridicat de energie
• Intuitivitate
• Căldură sufletească
• Atitudine încrezătoare (uneori prea accentuată)
• Atitudine iertătoare (uneori prea accentuată)
• Sensibilitate
• Capacitate de a-şi asuma riscuri (uneori prea mari)
• Flexibilitate
• Loialitate
• Dezvoltat simţ al umorului

Atmosfera psihologică din sala de grupă

            Pentru obținerea unor rezultate pozitive este esențială crearea unui climat care să-i facă pe toți copiii să se simtă parte a unei comunități ce le oferă sprijin și îi acceptă. Pentru a crea această comunitate cadrele didactice ar trebui:

• Să dețină strategii de management eficient al grupei și de intuire a unor măsuri de disciplină pozitivă;
• Să organizeze mediul ambient, activitățile de rutină și regulile într-o manieră preventivă;
• Să anticipeze ce anume poate provoca probleme comportamentale și să evite acele aspecte printr-o planificare atentă;
• Să învețe copilul cu ADHD să adopte atitudini și comportamente adecvate și dezirabile și să le întărească atunci când ele se manifestă.

Copiii se simt liberi să se exprime, se simt în siguranță din punct de vedere emoțional și nu se tem să încerce să învețe din propriile greșeli doar într-o grupă care acceptă și tolerează greșelile ca făcând parte din procesul de învățare.

Când copiii cu ADHD simt anxietate, aceasta este urmată de obicei de retragere sau agresivitate. Anxietatea, teama și furia, micșorează atenția, concentrarea, stima de sine și măresc nivelul de hiperactivitate al acestor copii.

            Toți copiii merită să facă parte dintr-o grupă în care sunt acceptați și respectați de ceilalți. Comportamentele și atitudinile cadrului didactic reprezintă un model pentru grupă. Cadrul didactic care manifestă empatie devine un model pentru copii astfel încât, la rândul lor, vor dezvolta aceeași empatie și respect față de colegii lor.

Atmosfera de învățare în grupă

            Copiii cu ADHD au nevoie de materiale educaţionale structurate, de un mediu educaţional structurat, de relaţii structurate şi de o dinamică de grup.

Aşteptările cadrului didactic, regulile, activităţile de rutină şi consecinţele:

·         Trebuie să fie clare, corect definite şi explicate pe înțelesul copilului;

·         Regulile se stabilesc împreună cu copiii și vor fi putine la număr pentru a fi ușor de reținut;

·         Să fie aplicabile şi predictibile;

·         Să fie exprimate în enunţuri pozitive;

·         Să fie afişate sub forma unor poze sau bannere;

·         Să fie repetate frecvent.

Sarcinile de lucru:

·         Să fie structurate prin divizarea sarcinilor în fragmente posibil de parcurs;

·         Să fie explicate prin oferirea unui model, instrucțiuni, și exemplificări clare.

·         Activitățile grupei trebuie să fie structurate astfel încât să cuprindă perioade active și perioade de liniște.

·         Copiii trebuie pregătiți din timp cu privire la schimbările care vor apărea în rutina zilnică.

Gradul de severitate al simptomelor ADHD  este răspunzător de nivelul de receptivitate sau lipsa acesteia pentru învăţare, a copilului. Când gravitatea simptomelor impulsivității, inatenției sau hiperactivității cresc, performanța copilului scade. În aceste situații cadrele didactice trebuie:

·         Să modifice aşteptările pe care le au din partea copilului în funcţie de severitatea simptomelor ADHD;

·         Să adapteze sarcinile de lucru şi modul de desfășurare al activităților;

·         Să conştientizeze faptul că această afecțiune nu permite copilului să proceseze noi informaţii, în unele momente;

·          Să consolideze şi să exerseze pentru a-i fixa cunoştinţele anterioare;

·         Să pregătească materiale din timp, înainte de a avea nevoie de ele, pentru a le putea oferi copilului când simptomele se agravează;

Idei pentru un management eficient al clasei

• Cadrul didactic sa așeze copiii hiperactivi în apropierea sa.
• Să ofere instrucţiuni clare în legătură cu deplasările permise prin grupă.
• Sa evite să-i așeze  pe copiii cu ADHD lângă ferestre sau spaţii aglomerate pentru a minimaliza influența factorilor perturbatori.
• Sa se asigure că atunci când salută copiii dimineața, are contact vizual ferm cu aceștia.
• Când vorbește cu copilul îl privește în ochi pentru a întări ceea ce spune, nu în depărtare sau în pământ. Această modalitate de evitare poate fi interpretată ca o cedare.
• Să amenajeze pentru copilul hiperactiv un spaţiu liniştit, departe de factori perturbatori ai atenţiei.
• Să-i așeze pe copiii cu ADHD alături de copiii care pot repezenta modele pozitive.
• Să stabilească obiective ușor  realizabile şi măsurabile, care pot fi atinse într-un timp scurt. Să ofere recompense pentru sarcinile îndeplinite.
• Să ceară copiilor să repete instrucţiunile primite pentru a se asigura că aceștia au înţeles ce au de făcut.
• Să stabilească împreună cu copiii regulile grupei, pentru a se asigura că acestea vor fi respectate. Acestea să fie simple și afișate într-un loc vizibil pentru a putea fi consultate de câte ori e nevoie.
• Să-i învețe și să-i ajute pe copiii cu ADHD să-și organizeze timpul alocat pentru lucru, astfel încât să poată finaliza sarcina primită odată cu ceilalți copii.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, simte-te liber să-l distribui !