Nevoia de afectivitate a copiilor

         Familia ofera copilului, mediul în care el se naște, trăiește primii ani din viață, se dezvoltă și se formează, ea reprezentând un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil și mediul social. Părinții au rolul cel mai important în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiții care pun bazele dezvoltării personalității copilului.

         S-au scris multe despre importanța pe care o are legătura dintre părinți și copil, majoritatea psihologilor fiind de acord că o legătură emoțională puternică, oferă copilului sentimentul de siguranță și echilibrul emoțional de care acesta are nevoie pentru a se dezvolta armonios.

         În primele luni de viața, copilul nu știe să facă diferența între tandrețe și lapte, între hrană și dragoste, dacă va fi hrănit în mod adecvat, el se va dezvolta normal din punct de vedere fizic, iar dacă va primi hrană afectivă din partea părinților, el se va dezvolta normal din punct de vedere emoțional. Unele cercetări au demonstrat că baza întregii construcții afective se pune în primele optsprezece luni de viață, în primul rând prin intermediul relației dintre mamă și copil, hrana pentru dezvoltarea afectivă optimă a copilului fiind, vorbele ei blânde, îngrijirea plină de atenție și dragoste, atingerile ei calde.

         Lucrul cel mai important în cresterea unui copil este legătura afectivă dintre acesta și părinții lui iar el se va dezvolta și va evolua normal dacă nevoia de afecțiune îi va fi satisfăcută. Un copil va da tot ce e mai bun din el dacă se va simți îngrijit și iubit din tot sufletul, fiind mult mai ușor să-l educi și formezi. Pentru a crește echilibrat din punct de vedere emoțional un copil și pentru a comunica afectiv cu acesta, părinții trebuie să-i satisfacă în mod permanent nevoia de: a fi mângâiat, a fi îmbrățișat, a-l susține, a-l încuraja, a-l înțelege, a avea răbdare, a fi toleranți, a fi lângă el când are nevoie. Toate aceste lucruri reprezintă hrana emoțională de care copilul are nevoie în fiecare zi. De obicei nevoile fizice sunt mai ușor de observat și de satisfăcut dar ele nu au nici pe departe un asemenea impact asupra vieții copilului cum au nevoile afective. Este foarte important să-i asigurăm o locuință, îmbrăcăminte, hrană și alte nevoi biologice, dar pentru o dezvoltare optimă este obligatoriu sa-i asigurăm și o dezvoltare sănătoasă din punct de vedere mental și afectiv.

        Copiii au nevoie de căldură, de protecție, de afecțiune exprimată în cuvinte și comportamente, au nevoie de timp de calitate petrecut cu părinții, să se simtă valorizați și respectați de aceștia, pentru a se dezvolta normal, pentru a se instrui și mai apoi pentru a se integra optim în societate.

Cimpian Ana Doina – profesor

Nu poți fi un părinte perfect dar poți fi un părinte mai bun

            Ca părinte, ai un rol foarte important în educația și viitorul copilului tău. Sigur că ritmul alert de viață, faptul că ai un job solicitant și ești mereu contra cronometru, îți diminuează timpul care ar trebui alocat copilului și educației sale. Să te implici în dezvoltarea și educarea copilului tău, pe termen lung, este o mare responsabilitate și trebuie să fii conștient de valoarea acesteia.

            Știu că ești un părinte iubitor și că faci tot ce-ți stă în putință ca să-i fie bine copilului tău. Totuși fii atent, din prea multă grijă și răsfăț, riști să greșești și să-i faci mai mult rău decât bine. Copilașul care este prea răsfățat și nu este ajutat să fie cât mai independent, devine temător, lipsit de inițiativă, dependent de mamă și se adaptează cu dificultate la regulile vieții sociale. Dacă esti prea sever și ai o atitudine dură copilul suferă și trăiește cu teamă în suflet iar mai târziu această severitate va avea un impact negativ în dezvoltarea sa psihică, el devenind la rândul lui aspru și lipsit de afecțiune.

            Evită să-ți educi copilul într-un mod pe care l-ai moștenit de la părinți sau în modul în care ți-ai fi dorit tu ca părinții tăi să o facă. Fii atent la nevoile copilului tău, la ce și cum este mai bine pentru el și adaptează-ți modul de educare și așteptările la potențialul lui. De asemenea, ca părinte, motivează-ti copilul să învețe, trezește-i setea de cunoaștere și transmite-i adevăratele valori ale educației. Stabilește o relație cu grădinița și mai apoi cu școala pe care o frecventează copilul tău, fii prezent și dă valoarea cuvenită educației școlare. Educația copilului începe din familie și continuă la școală. Copilul va valoriza școala și educația primită aici la același nivel la care o faci și tu.

            Pentru o dezvoltare optimă și formarea unei personalități armonioase, îți recomand să fii un părinte afectuos dar ferm atunci când situația impune acest lucru. Să-i explici pe înțelesul lui atunci când a greșit și de ce primește o anumită sancțiune dar să-i apreciezi corect faptele bune și reușitele și să-l răsplătești cu afecțiune pentru ele. Știu că meseria de părinte este grea și mai greu este să-ți dai seama dacă ești un parinte bun sau unul mai puțin bun. De aceea îți recomand să creezi o stare de armonie în căminul tău, să te ocupi cu dragoste și autoritate părintească de copilul tău, să fii un model și un exemplu de urmat pentru acesta.

           

                                                                                   CÎMPIAN ANA DOINA – Profesor

Irina Petrea (Super Nanny) despre Cum sa fii "un parinte mai bun"

" data-show-faces="false">

De ce disciplinare pozitiva?

                                                     De ce disciplinare pozitivă?

Cuvântul „disciplină” este înrudit cu cuvântul „discipol” şi înseamnă „a învăţa”. Disciplinarea eficientă are ca obiectiv principal achiziţia unor comportamente sănătoase.

Încă de mic copilul învață ce trebuie să facă pentru a obține ceea ce își dorește, „dacă plâng, mama vine și mă ia în brațe”. Fiecare comportament al copilului are un scop, pentru care se manifesta în momentul respectiv. Putem defini comportamentul ca fiind „tot ceea ce facem”, această definire incluzând atât comportamentele pozitive cât și pe cele negative sau neutre. Însă, înainte de a aprecia un comportament al copilului tău ca fiind pozitiv sau negativ este important să știi care sunt nevoile care stau la baza acestui comportament.

Prin disciplină, copilul învață ce înseamnă un comportament potrivit. Trebuie sa ții cont de capacitatea lui de înțelegere și să-ți adaptezi modul de disciplinare în funcție de aceasta. Este important să-i explici lucrurile într-un mod adecvat nivelului lui de dezvoltare intelectuală. Prin comportament copilul exprimă sentimente, motiv pentru care este important să înțelegi sentimentele aflate la baza comportamentului. Poți ajuta la rezolvarea problemelor apărute datorită unui comportament neadecvat, dacă cunoști sentimentele sau motivele care l-au generat.

Disciplinarea pozitivă are ca bază pornirile empatice naturale ale copilului. Disciplina pozitivă nu are legătură cu asprimea, se referă la modalităţile de stabilire a limitelor într-un mod ferm, dar plin de dragoste. Această disciplinare se face cu empatie, răbdare, dragoste, respect, toate acestea având rolul de-al ajuta pe copil să-și câștige autocontrolul asupra propriei persoane.

Cîmpian Ana Doina – profesor

Valorile personale ale copilului

Valorile personale ale copilului

Și tu, ca oricare alt părinte, îți dorești pentru copilul tău un set de valori personale, care să-l definească și să-l ghideze de-a lungul vieții. Aceste valori, vor fi cele care îi vor influența copilului tău deciziile luate în diferite situații. Ele sunt acele lucruri în care și tu crezi și în funcție de care îți ghidezi fiecare acțiune.

Te-ai gândit vreodată care sunt aceste valori? Fă o identificare a acestora. Fă o listă de valori care te-au ghidat pe tine în viață. Stabilește o ordine începând cu acele valori care ti se par mai importante. Apoi vorbește-i copilului tău despre ele, una câte una.

Responsabilitatea – învață-ți copilul să-și respecte promisiunile, să își îndeplinească sarcinile primite;

Onestitatea – învață-ți copilul să spună întotdeauna adevărul, să fie sincer;

Bunătatea – învață-ți copilul să fie amabil cu cei din jurul lui, empatic, generos atunci când e nevoie;

Prietenia – învață-l să se facă plăcut, să-și facă prieteni și să se bucure de compania lor;

Integritatea – învața-l pe copilul tău ce este corectitudinea, conștiinciozitatea, cinstea;

Compasiunea – învață-l pe copil să înțeleagă suferința celor din jur, să acorde ajutor atunci când poate;

Respectul – învață-l să-i respecte pe ceilalți și să se respecte pe el însuși;

Curățenia – învață-l pe copil să fie curat, să-și păstreze hainele și lucrurile personale curate;

Aici mai putem enumera: perseverența, promptitudinea, curajul și lista poate continua. Important este, ca după ce ai transmis copilului tău acele valori, care pentru tine sunt importante, să-l înveți să trăiască în concordanța cu ele. Acest sistem de valori este cel care va reflecta caracterul copilului tău și îi va da valoare.

                                                                    CÎMPIAN ANA DOINA – profesor